Modelul licitat la Stoneleight Park este unul din gama celor care ar fi putut concura la Mille Miglia Storica. Masina cu seria de caroserie 404X3057 a fost recent importat in Marea Britanie din SUA. Desi se stiu putine despre istoricul acestei masini, se pare ca ar fi participat la curse SCCA in regiunea Oklahomei in perioada anilor ''60. Dupa ce a fost adusa in Marea Britanie, masina a fost supusa unui amplu program de restaurare care a durat sase luni si a costat 43.000 de euro. Procesul de restaurare a fost supervizat de Andrew Mitchell (specialist in masini si motoare Bristol). Masina este vopsita in culoarea gri metalizat, cu interior in culoarea castaniu.

Stanley Harold "Wacky" Arnolt a facut o mica avere in timpul celui de-al doilea razboi mondial prin comercialzarea de motoare si alte echipamente armatei americane. Inginer mecanic, absolvent al Universitatii din Wisconsin, el a infiintat la sfarsitul anilor ''40 SH Arnolt Inc la Chicago, ca firma importatoare a MG si a altor marci europene. Arnolt viziteaza Salonul Auto de la Torino din 1952 si este impresionat de modelele coupe si decapotabila dezvoltate pe platforma tehnica MG TD. Americanul comanda imediat cate 100 de unitati din fiecare, lucru care il uimeste pe Nuccio Bertone. Productia modelului Arnolt MG incepe imediat si lucrurile merg bine pana cand MG anunta ca nu mai poate livra sasiuri catre Bertone. in acel moment fusesera realizate 100 de unitati. Oricum, deja Arnolt investise sume considerabile in capacitatile de asamblare ale Bertone si devenise unul dintre directorii firmei italiene. Dupa o incercare de colaborare cu Aston Martin, omul de afaceri american reuseste sa semneze achizitionarea a 200 de sasiuri seria 404 si motoare de 1971 cmc de la Bristol Cars Ltd. Lua nastere astfel noul Arnolt Bristol, al carui design a fost realizat de noul designer de la Bertone, Franco Scaglione, care ulterior avea sa creeze faimosul concept Alfa Romeo BAT. Pentru a ascunde inaltimea motorului si ampatamentul compact de 2,4 metri, Scaglione a imbracat bi-postul cu o mixtura de curbe abrupte si muchii ascutite.

Caroseria era alcatuita in mare parte din otel, cu capota motorului si a capota portbagajului din aluminiu. Arnolt Bristol era disponibil ca si roadster si coupe, varianta din urma fiind construita doar in sase exemplare. Roadsterul avea 3 variante, denumite Competition, Bolide si DeLuxe. Fiind dotat cu suspensii fata independente si cu frane cu tamburi pe toate cele patru roti, modelul avea sa devina recunoscut pentru manevrabilitate si balans. Masina dezvolta 130 de cai putere la 5.500 de rotatii pe minut si avea rata de compresie de 9:1. Motorul Bristol BS1 MKII cu sase cilindri in linie era conectat la o transmisie manuala cu patru rapoarte. Dupa ce au testat un Arnolt Bristol in februarie 1956, cei de la revista Road & Track anuntau ca rezultatele obtinute (0-100 km/h in 10.1 secunde si viteza maxima de 172 km/h) erau cele mai bune de pana atunci obtinute cu o masina cu motor de doi litri. Deoarece procesul de productie era anevoios (sasiul se realiza la fabrica Bristol, apoi caroseria se executa la fabrica Bertone, pentru ca la fabrica Arnold sa fie finisata) masina era scumpa. La comanda se puteau monta o serie de elemente, dintre care amintim: lonjeroane fata, tamburi de frana Alfin, acoperis retractabil, bare de protectie, jante din otel Borrani KO, iar de-a lungul anilor ''60 au fost disponibile o serie de discuri de frana.

Cu o greutate mica (aproximativ 990 kg), motor puternic si buna manevrabilitate, modelul avea un potential ridicat pentru curse. Arnolt a participat la cursa de 12 ore de la Sebring din 1955 cu masinile sale, cucerind locurile 1, 2 si 4 la clasa Sports 2000. Anul urmator masinile Arnolt obtineau locurile 2 si 3. in 1957, echipa s-a retras in urma accidentului fatal al pilotului Bob Goldich, dar un Arnolt Bristol privat a obtinut locul 5. Harold Arnolt a participat cu masinile sale si la Mille Miglia si, desi si-a pregatit o masina pentru el, nu a luat niciodata startul. intre 1953 si 1960 doar 142 de Arnolt-uri Bristol de toate tipurile au fost construite. Un incendiu la fabrica a distrus douasprezece masini, dar 85 au fost salvate. "Wacky" Arnolt a decedat in 1960, din acel moment compania sa incepandu-si declinul.

(Veteran Media - Cristian Bogodai)