Din timp în timp de-alungul drumului, intersectam orase în care oamenii se bucurau de privelistea oferita de acest eveniment. Cotidianul era perturbat de câte un automobil mai lent în trafic, lucru care de altfel nu era „sanctionat” în felul brutal în care se întâmpla pe strazile patriei noastre, sau dimpotriva de sunetul raspicat al cate unui exotic motor V8 sau de ce nu, V12. Stectatorii adunati ad-hoc nu se sfiau sa ne salute, ba chiar sa aplaude trecerea masinilor. Nu odata am fost interpelati si felicitati personal pentru „masina sfântului”, cei mai în vâsta fiind familiarizati cu Volvo-ul nostru din serialul în care juca Roger Moore.

Pentru mine, cea mai inedita si în acelasi timp si cea mai dificila proba a fost etapa de noapte. Inedita pentru ca la noi în România nimeni nu a încercat asa ceva cu vehicule clasice, iar dificila din punct de vedere la navigatorului, deoarece reperele noaptea sunt mult mai dificil de identificat, iar probele în mare parte s-au desfasurat pe strazile din cartierele orasului Veszprém, unde daca nu virai la dreapta exact pe strada indicata în roadbook, riscai sa ajungi în cu totul alte locuri decât cel propus, iar daca stradutele sunt la distanta de 10 metri una de alta, va dati si voi seama cât de exact trebuia sa fi în navigatie. Pe lânga toate acestea nu au lipsit nici probele 1/100, asa ca meniul era complet si la probele de noapte. Dar una peste alta, totul a fost extrem de interesant si motivant din punct de vedere competitional.

A doua zi de raliu a început în aceeasi verva, nici macar modificarea de ruta din prima etapa a zilei, datorita unui accident rutier petrecut în cursul noptii, nu a schimbat cu nimic atmosfera. Toti concurentii au fost anuntati prin SMS de modificare si s-au specificat exact modificarile din roadbook, asa ca si unor novici ca noi ne-a fost simplu sa ne ghidam dupa noul traseu. În plus la start am primit si o harta suplimentara, drept ajutor. Tin sa felicit si pe aceasta cale echipa organizatoare, care a reusit în timp record sa se reorienteze si sa evite orice obstacol care ar fi putut pericliteze un eveniment deosebit.

Cireasa de pe tort în a doua zi a fost însa „plimbarea” pe circuitul de teste Rabaring. Aici am experimentat pentru prima data cum este sa te dai pe o parabolica! E drept ca nu era Brooklads, e drept ca nu eram Wolf Barnato si nu ma aflam într-un Bentley, dar senzatiile sunt extraordinare! Oricine ar trebui sa încerce o data în viata... ar putea fi si recomandarea medicului.

La Gyor am fost întâmpinati la Fabrica de Automobile Audi, unde cu ocazia acestui eveniment s-a organizat un fel de „ziua portilor deschise”, cu circuit de moto in parcare, cu gratar si bere, bungee jumping si alte nebunii de genul. Au participat si clubul local de vehicule istorice, expunândusi propriile vehicule, s-a alaturat si fabrica cu un Auto Union si un Audi Coupe S, plus câteva exotisme, gen KTM, Lamborghini Murcielago si altele. Nu va mai spun ca toti participantii am fost invitati sa servim pranzul la restaurantul de protocol al fabricii Audi. Bineînteles, Audi fiind unul din sponsorii principali ai evenimentului, nu a precupetit nici un efort si au adus de la muzeul propriu din Ingolstadt câteva exemplare de vehicule istorice din constelatia Audi; Horch, Wanderer, DKW, Auto Union si Audi, vehicule care au participat activ la tot raliul.

Poate ca si fabricantii nostrii autohtoni ar trebui sa se implice mai activ în sprijinirea vehiculelor istorice si aici ma refer cu precadere la Automobile Dacia, o companie cu un istoric si traditie competitionala mult mai vasta decât a lui Audi în Ungaria. Poate ar fi un plus de imagine, de P.R. cum se zice mai nou, si pentru Dacia Renault, nu de alta, dar la anul este si mare aniversare la Dacia: 40 de ani! Audi nu are nici un sfert pe atât în Ungaria. Domnilor, faceti ceva si pentru clasice! Sar putea sa va afecteze si cifra de afaceri în bine! Dar sa încheiam într-o nota optimista, amintind ca de la anul mai apare un nou competitor cu potential pe piata din România si lucrurile ar putea sa se schimbe in bine pentru noi, colectionarii de clasice. Ford, bine ati revenit în România! Sa fie într-un ceas bun! Revenind la oile noastre, dupa toata tevatura de le uzina Audi, convoiul de vehicule istrice s-a reintors în centrul vechi din Veszprém, bineînteles pe alte drumuri la fel de pitoresti si la fel de bine asfaltate. La final de drum, o primire a publicului pe masura: lume multa, presa, portal de sosire, sampanie, interviuri, ce mai te simteai bine chiar daca nu câstigai marele premiu. Si în final asta e tot, asta e esenta: sa te simti bine alaturi de alti pasionati de felul tau. Sa ai parte de un weekend alaturi de prieteni, sau sa ai ocazia sa îti faci noi prieteni, ca în cazul nostru, sa concurezi, sa te încâncenezi chiar, dar la capatul zilei sa te destinzi la o sueta în aceeasi companie placuta si deschisa.

Degeaba alergi dupa cantitate daca nu oferi si calitate, degeaba faci calitate daca o faci în mod exclusivist, degeaba calci în picioare pe cei mici, degeaba ignori parerea celor mari. Toate aceste cantitati, calitati si orgolii trebuie puse deoparte si sa ne concentram pe evenimentul în sine si pe participant. Cred ca evenimentele de acest gen din România mai au foarte mult de crescut si de învatat. Suntem la mile distanta de lumea civilizata, dar vrem sa reinventam roata în felul nostru original. E drept ca nici conditiile locale nu ne ajuta; nu exista drumuri ca la vecinii nostrii, nu avem nici masini participante cum au ei, dar nici noi, cluburile sau organizatorii nu ne ridicam la standardele necesare unei societati civice cu o cultura auto sanatoasa. Sa ramânem din nou optimisti si sa speram ca atât cluburile cât si vehiculele si evenimentele se vor înmulti si îmbunatati si în curând vom relata despre raliuri similare si de pe la noi.

Dudi Levente ( Old Cars Club Transilvania):