|
|
Fabrica din Molsheim nu a fost o simplă fabrică, Ettore Bugatti considera clădiriile din fabrică opere de artă, ca şi maşinilie, fiecare automobil trebuia să fie o capodoperă de artă.
În fabrică totul a fost proiectat de Ettore Bugatti, de la uşiile din stejar, clanţele etc. până la bodega paznicului.
Curăţenia a fost cel mai important lucru în fabrică, fiecare muncitor după orele de lucru trebuia să cureţe masa de lucru şi piesele de amprente, toţi lucrau cu mănuşi. Această pedanterie se regăseşte şi în atelierul nou unde se fabrică modelul Veyron 16.4. Mai mult seamană cu un laborator decât cu un atelier.
Fiecare automobil a fost predat personal proprietarului în Molsheim la castelul Château St. Jean, Hostellerie du Pur Sang în muzeul de sculptură a fratelui, Rembrandt Bugatti, creând o atmosferă prestigioasă, de fapt nu exista om care nu vroia să vadă faimoasa fabrică şi pe proprietarul acesteia.
Şi în zilele noastre tradiţia continuă, noii proprietari de Bugatti Veyron preiau maşina nouă din oraşelul Alsacian.
De la sfârşitul anilor 20 Jean Bugatti a înfluenţat foarte mult renumele mărcii Bugatti, faţă de tatăl său era inspirat şi de alte mărci şi cu ideile lui innovative a inbunatatit si a transformat după placul lui. A cumparat 2 maşini de curse Miller şi le-a transformat, aşa sa născut Bugatti Type 50.
Până la preluarea fabricii şi a proiectării maşinilor noi de catre Jean Bugatti, marca a fost iubită datorită maşinilor sport uşoare şi rapide proiectate de Ettore Bugatti, iar mai târziu datorită eleganţei şi preciziei caroseriei proiectată de Jean Bugatti.
Planul proiectului legendarei maşinii Type 41 Royale , a făcut de Jean Bugatti pentru antreprenorul din industria textilelor Armand Esdersre. Pe această maşină există o statuetă mică cu un elefant care dansează proiectată de fratele lui Rembrandt Bugatti.
Incepând cu 1936 bătrânul Ettore Bugatti a părăsit complet afacerea lăsând-o pe seama fiului Jean Bugatti. În 1937 şi 1939 maşinile Bugatti au caştigat la Le Mans 24.
Dar în 1939 la un test Jean Bugatti a murit într-un accident în apropierea fabricii. Iar acţionarii lau obligat pe bătrânul Ettore să preia conducerea din nou, dar cu mortea fiului s-a incheiat şi era glorioasă a mărcii. Planurile pe termen lung au fost îngropate împreună cu Jean.
Maşiniile Bugatti au caştigat mai mult de 5000 de concursuri, acesta este reclama perfectă pentru o marcă care vrea să se consacre pe piaţa automobilelor.
Încă din primul an de curse din 1910, brandul Bugatti a atras atenţia presei internaţionale în Franţa şi Marea Britanie, uneori cu fondatorul companiei însuşi la volan. Pe ascensiunile dealurilor legendare, cum ar fi Gaillon, Limonest sau Mont Ventoux, maşinile Bugatti au luat conducerea, lăsând în urmă automobile cu capacităţi cilindrice mult mai mari.. Primul succes internaţional de renume a fost de la Le Mans 1921, cu Ernest Friederich mâna dreaptă a lui Ettore.
In 1921 au urmat mai multe victorii, mai ales în Brescia, Italia, cu Type 13 cu 16 supape, fiind cel mai vândut model aprox.2000 buc, de aici provine şi numele modelului Brescia. Dupa Type 13 pe locul doi este modelul Type 35 care era perfect atât pentru concurs cât şi pentru a fi utilizat zi de zi.
Pe când majoritatea fabricilor de automobile aveau echipe şi un staff special pentru concursuri, Bugatti furniza maşini de curse şi pentru majoritatea bogătaşilor pasionaţi de concursuri automobilistice. Cu ideea asta caştiga renume şi clienţi fideli şi bogaţi care îşi permiteau un Bugatti. |
|
