Modelul Ford-T este un automobil construit de Henry Ford, Childe Harold Wills şi doi maghiari, Jozsef Galamb şi Eugene Farkas, la Compania Ford Motor din Detroit, Michigan, între 1908 şi 1927. Datorită modelului Ford-T anul 1908 a intrat în istorie ca fiind anul în care automobilul a devenit accesibil tuturor.

Inaintea acestui model majoritatea maşinilor erau costisitoare şi doar cei bogaţi şi le puteau permite, inclusiv modelele produse anterior de Ford.

Ford-T este considerat primul automobil accesibil, maşina care ,,a pus America pe roţi’’ datorită inovaţiilor lui Henry Ford. Pornind de la linia de asamblare a cărnii care permitea transportul acesteia de la un muncitor la altul pentru a fi tăiată, Henry Ford s-a gândit să folosească o linie de asamblare pentru a pune maşinile la un loc şi astfel ajunge să construiască mai multe maşini pe linia de asamblare şi nu una câte una, precum se întâmpla înainte.

Intenţia proprietarului companiei era de a produce o maşină pe care să şi-o permită oricine, dar care să fie construită cu materiale de foarte bună calitate.

Construcţia modelului Ford-T a început pe 6 octombrie 1908, la Piquette Plant, în Detroit, Michigan, dar va deveni modelul anului 1909. Procesul tehnologic se desfăşura astfel : iniţial se construia câte o maşină, apoi s-a utilizat linia de asamblare, construirea începând cu un şasiu gol mutat pe linia de asamblare unde angajaţii completau şasiul. Intre timp, un nou model rula spre capătul liniei de asamblare.

Au existat mai multe automobile produse de Ford de la înfiinţatrea companiei, în 1903, până la apariţia modelului Ford-T şi, deşi a început cu Modelul A, nu au existat 19 modele produse care să corespundă fiecărei litere (de la A la T), deoarece o parte au fost doar prototipuri.

Inaintea Modelului T a apărut Ford-S, o versiune îmbunătăţită a Modelului N, cel mai bine vândut automobil al companiei până în acel moment. Următoarea maşină a fost un Ford-A şi nu Modelul U, aşa cum era de aşteptat. Dorinţa de a reîncepe cu prima literă a alfabetului a fost motivată de companie ca o modalitate de a sublinia evoluţia de la prima varianta până la cea de-a doua.

Ford şi-a dorit ca Modelul T să fie uşor de condus, deoarece se adresa unor oameni care nu ştiau să conducă altceva decât cai. Deşi avea tot trei pedale, se conducea diferit de modelele actuale. Doar volanul funcţiona precum cel din zilele noastre, în rest... totul era diferit. Primul Ford-T nu pornea ca o maşină modernă, pe bază de motor electric. Era pornit cu o manivelă poziţionată pe partea din faţă a maşinii iar cu bucla de întoarcere situată lângă radiator se activa clapeta de pornire pe carburator pentru a pompa mai mult combustibil motorului, astfel încât să pornească la rece. Mult mai târziu a apelat şi Ford la pornirea electrică.

Dacă pentru a porni şi accelera o maşină modernă şoferul calcă o pedală (ambreiajul) până la podea pentru a face conexiunea la cutia de viteză, la Ford-T trebuiau mişcate două pârghii de lângă volan. In dreapta se găsea pârghia pentru acceleraţie iar cea din stânga avea rolul de a regla timpul de aprindere a bujiilor. Aceste pârghii trebuiau aranjate în mod corespunzător înainte de a porni motorul.

Modelul T mai avea trei pedale: la dreapta pentru frână, marşarierul în mijloc şi, în stânga, cea care schimba pinioanele dintr-o viteză mai mică într-una mai mare. Maneta de pe podeaua maşinii controla atât frânele, cât şi ambreiajul, iar când era plasată în mijloc, maşina era ,,pe liber’’.

Spre deosebire de maşinile moderne, dotate cu frâne pentru toate cele patru roţi, la Ford-T frânele acţionau doar pentru roţile din spate iar manevra era posibilă prin folosirea benzilor de frână din interiorul transmisiei.

Ford-T avea montat în faţă un motor de patru cilindri ``în bloc`` (2.9l), care producea 20

CP la o viteză maximă de 72km/h. Motorul era cunoscut pentru capetele în formă de L, avea supape laterale şi trei crapodine iar cantitatea de combustibil economisită era considerabilă (1l la 6-9 km).

Maşina apare sub diferite forme, printre care modelul TT sau camion. In prima perioadă, Ford vopsea maşinile doar cu negru, datorită faptului că această nuanţă se usca foarte repede, astfel fiind accelerată producţia. Cu trecerea timpului şi odată cu apariţia unei vopsele de calitate superioară, paleta cromatică s-a diversificat. Mai mult, progresul este sesizat şi în ceea ce priveşte procesul tehnologic. Primele maşini Ford-T au fost construite în 12 ore, dar odată cu introducerea noii tehnologii, maşinile ajungeau la capătul liniei de asamblare la intervale de 3 minute. In 1914, procesul de asamblare a unei maşini dura doar 93 de minute.

De-a lungul timpului s-au construit peste 15 milioane de astfel de exemplare, supranumite ,,Tin Lizzie’’ sau ,,Flivver’’- în funcţie de şofer, recordul fiind depăşit abia în 1971 de Volkswagen. Modelul T a fost înlocuit în 1928 de Ford Model A.

(Veteran Media - Irina Hăulici)

Click mărire imagine