In anul 1955, dupa un scurt periplu la firma britanica Alvis, inginerul britanic pe numele sau complet Alec Arnold Constantine Issigonis (18.11.1906 - 02.10.1988) revine la firma Morris care facea parte din grupul B.M.C. (British Motor Corporation) si pentru care dezvoltase modelul de succes Morris Minor lansat in anul 1948, model foarte avansat pentru acea perioada dispunand de caroserie autoportanta si suspensie independenta in acelasi timp fiind primul automobil englez care depaseste 1 milion de exemplare fabricate (intre anii 1948 - 1971 au fost fabricate 1.620.000 exemplare in diferite variante de caroserie).
  Datorita efectelor crizei petrolului declansate ca urmare a scandalului canalului Suez de la mijlocul anilor ’50 conducerea firmei Morris din acea perioada a avut ca obiectiv dezvoltarea unui model economic de mici dimensiuni avand habitaclu pentru 4 persoana adulte si care trebuia sa utlizeze elemente mecanice preluate de la alte modele ale grupului B.M.C., ing. Alec Issigonis fiind ales pentru dezvoltarea viitorului model economic. Alec Issigonis alege unele solutii tehnice folosite in premiera pe un automobil de serie: motor amplasat frontal transversal cu cutia de viteze amplasata in carterul de ulei, ambele utilizand acelasi tip de ulei, transmisie pe rotile din fata, caroserie autoportanta montata pe doua semisasiuri, suspensie fata/spate independenta prevazuta cu sfere din cauciuc, jante de 10 toli.
  Un prim prototip a fost finalizat in octombrie 1957 acesta purtand denumirea ADO15 iar dupa realizarea a altor doua prototipuri, in iulie 1958 a fost prezentat modelul pentru productia de serie. Cu unele mici modificari estetice si tehnice modelul pentru productia de serie a fost prezentat presei in aprilie 1959 in timp ce prezentarea oficiala a avut loc pe data de 26 august 1959. Productia a demarat in luna august al aceluiasi an, simultan la doua din firmele grupului BMC: Austin, la uzina din Longbridge, modelul fiind denumit Seven si Morris la uzina din Cowley, modelul purtand denumirea Mini Minor. Cele doua modele erau identice exceptie facand grila radiatorului cu design specific, jantele cu design diferit si gama de culori disponibila pentru caroserie. Mai tarziu cele doua modele au fost asamblate si in alte tari: Australia, Belgia, Portugalia. 
  De la debut, Austin Seven/Morris Mini Minor a fost disponibil intr-o singura varianta de caroserie in doua volume cu doua usi si 4 locuri si cu un motor pe benzina avand racirea pe apa, 4 cilindri in linie, cilindreea de 848 cmc si care dezvolta 34,5 CP la 5.500 rpm, alimentarea fiind realizata cu ajutorul unui carburator tip SU. In standard era oferita o cutie de viteze manuala cu 4 trepte. Suspensia era dotata cu sfere din cauciuc realizate special de firma Dunlop si amortizoare telescopice, partea din fata fiind prevazuta cu brate triunghiulare iar cea din spate cu brate longitudinale. Sistemul de franare era prevazut cu tamburi la ambele punti. Gabarit: L x l x h: 3.054 x 1.397 x 1.346 m. ampatament 2.036 m. greutate 626 kg. Performante: viteza maxima 116 km/h, acc. 0-100 Km/h in 27,4 sec. Pret de baza 497 £.
  Noile modele s-au remarcat inca de la debut prin solutiile tehnice aplicate, manevrabilitatea excelenta, habitaclu spatios pentru 4 persoane, tinuta de drum sigura, numeroasele spatii de depozitare la interior si costurile mici de intretinere.
  Pana la sfarsitul anului 1959 au fost comercializate numai putin de 19.749 exemplare iar la inceputul anului 1960 a fost lansata varianta utilitara denumita Mini Van. Tot in acelasi an in luna martie a fost lansata varianta de caroserie break, modelele fiind denumite Austin Seven Countryman si Morris Mini Treveller. Tot in anul 1960 a fost consemnat debutul in raliuri cu echipajul privat Peter Reley/Rupert Jones in Raliul Monte Carlo. Pana la sfarsitul anului 1960 au fost fabricate 116.677 exemplare din ambele marci Austin si Morris.
  In februarie 1961 este lansata o noua varianta de caroserie tip pick-up iar in vara aceluiasi an marcile de lux ale grupului BMC Riley si Wolseley lanseaza doua noi variante de lux ale lui Austin Seven/Morris Mini Minor, acestea fiind denumite Elf si respectiv Hornet. Cele doua noi variante luxoase se remarcau la exterior prin calandru vertical de mari dimensiuni si extrem de elegant, portbagajul de mari dimensiuni iar la interior prin finisarile din lemn, tapiteria de piele si dotarile specifice. Pana in 1969 au fost fabricate 30.192 exemplare din modelul Elf si 28.455 exemplare din modelul Hornet. In septembrie acelasi an este lansata versiunea sportiva denumita Mini Cooper. Aceasta noua versiune a fost dezvoltata de John Cooper si beneficia de o noua motorizare de 997cmc care dezvolta 54CP multumita celor doua carburatoare si permitea atingerea unei viteze maxime de 145 Km/h, sistemul de franare fiind prevazut  cu discuri la partea din fata.
  In 1962 este obtinuta prima victorie absoluta cu un Mini in Raliul Lalelelor de catre echipajul Pat Moss (sora pilotului britanic Stirling Moss)/Ann Widson. Un an mai tarziu in martie este lasata o noua versiune sportiva denumita Cooper S care era echipata cu un motor de 1.1L (68 CP) si care a fost comercializata pana in august 1964.
  In ianuarie 1964 este castigat Raliul Monte Carlo de catre echipajul Paddy Hopkirk/Henry Liddon cu un Mini Cooper S. Aceeasi performanta este obtinuta la editiile din 1965 si 1966 (aceasta din urma fiind descalificare pentru faruri neconforme) cu echipajul Timo Makinen/Paul Easter si in 1967 cu echipajul Rauno Aaltonen/Henry Liddon. Tot in 1964 este obtinuta o noua victorie in Raliul Lalelelor cu Mini Cooper S, performanta fiind repetata si in 1966. In martie 1964 este lansat Mini Cooper S cu motor de 1.275 cmc care dezvolta 75 CP iar in august acelasi an este lansata varianta de teren denumita Moke care a fost initial conceputa pentru uz militar fiind construita pana in 1968 in 15.000 de exemplare, productia continuand in Australia, Portugalia si mai tarziu in Italia de catre firma Cagiva pana in 1994. Catre sfarsitul anului 1964 este adapata suspensia hidroelastica si este oferita optional  o cutie de viteze automata cu 4 trepte.
  In anul 1965 este castigat Raliul celor 1.000 de lacuri cu un Mini Cooper, performanta repetata si un an mai tarziu.

Tot in 1965 este demarata productia dupa licenta a Mini-ului in Italia de catre firma Innocenti. Aceasta se deosebea de varianta britanica prin unele detalii estetice specifice - acestea incluzand calandrul. Firma Inocenti a proiectat un nou tablou de bord iar versiunea sportiva Cooper avea performante superioare fata de versiunea britanica. In acelasi an este fabricat exemplarul cu numarul 1 milion.