performanta motoarelor cu modelele V-12 si V-16, modele puternice si silentioase pentru acea vreme. Inca din 1926, a inceput sa se puna accent pe integrarea motorului in caroseria automobilului, cat si pe un aspect mai aerodinamic.

A fost ales in acest sens designerul Harley Earl, iar in 1927 a fost scos pe piata primul model aerodinamic LaSalle, numit tot dupa un explorator francez, René Robert Cavelier, Sieur de La Salle. Modelul a ramas in productie pana in 1940.
Cadillac a introdus pentru prima oara in 1927 conceptul “design de caroserie”, concept ce incepuse sa i se acorde atata atentie cat si partii functionale. In 1926, Cadillac a fost prevazut pentru prima data cu geamuri securizate, urmand ulterior a fi primul automobil construit cu capota din tabla de otel. Inainte, capotele erau construite din lemn acoperit cu material.

In 1932, in cadrul Marii Recesiuni, dupa ce Cadillac a suferit un numar record de cele mai mici vanzari si acuzatii de discriminare fata de cumparatorii de culoare neagra, Alfred Sloan a creat un consiliu pentru a evalua rentabilitatea liniei de productie. In cadrul unei sedinte decisive pentru viitorul marcii Cadillac, presedintele Nicholas Dreystadt a aflat ca legendarul boxeur Joe Louis nu a putut intra intr-o reprezentanta auto sa isi cumpere un automobil, deoarece era de culoare neagra, si astfel a apelat la un prieten de culoare alba sa ii cumpere masina.

Dreystadt a tinut un discurs de 10 minute consiliului director General Motors prin care propunea companiei adoptarea unei noi strategii de crestere a vanzarilor prin acordarea drepturilor oamenilor de culoare neagra la achizitionarea acestor masini. Consiliul director i-a acordat lui Dreystadt 18 luni pentru demonstrarea acestei strategii. Cadillac a reusit sa supravietuiasca Marii Recesiuni, prin achizitia acestuia de catre compania General Motors. Pana in 1940, vanzarile de Cadillac au reusit sa cresca pana la de 10 ori fata de anul 1934.
In 1948, au fost adaugate asa numitele “tailfin” la designul caroseriei seriei 60, acele terminatii aerodinamice din spatele aripilor. Primele modele de tailfin-uri au fost inspirate din paletele gemene de directie ale avionului de razboi Lockheed P-38 Lightning din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. In 1959, Cadillacul devenise un eponent a nebuniei tailfin-urilor, un simbol al respectivei tendinte in materie de design automobilistic.

La aniversarea celor 50 de ani de la infiintarea Cadillacului (1952), a fost scos pe piata primul modelul Cadillac Eldorado “Golden Anniversary”, in editie limitata (532 de unitati) conceput intr-un design convertibil si sport. Disponibil in 4 culori (rosu aztec, alb alpin, albastru azur si ocru) a avut la baza obisnuitul motor Cadillac 62 Series Convertible.

Numele Eldorado provine din limba spaniola “el dorado” (”the gilded one” sau “the golden one”), nume dat legendarului sef de trib indo-sud-american, despre care se povesteste ca el si succesorii lui obisnuiau sa isi poleiasca corpul cu praf de aur in cadrul ceremoniilor. Conform acestei legende, emblema “Eldorado” a fost realizata din aur. Din acest moment avea sa inceapa perioada de aur a masinilor de lux.

Anii 1957 si 1958 au fost dedicati modelului Cadillac Eldorado Brougham. Conceput initial pentru auto-show-ul Motorama (eveniment anual ce avea loc in prima saptamana din ianuarie la New York, si ce a durat din 1949 pana in 1961), a fost realizat ca cel mai recent exponat de lux al acelui moment, incorporand ultimile tendinte in materie de design si tehnologie. Cu un pret incepand de la $13,074 (mai mult decat costa un Rolls-Royce Silver Cloud in acelasi an) si cu o productie limitata la 400 de unitati, iar in 1958 la 304, clientela era formada dintre cei mai de elita oameni ai vremii, devenind in timp un standard in domeniul auto.

Foarte important pentru acei ani a fost ca modelul Eldorado Brougham din 1957 a venit cu o functie de salvare a diferitelor pozitii pentru scaunul soferului.

In 1964 a fost introdus primul sistem de aer conditionat automat, care permitea soferului sa regleze temperatura dorita si sa mentina un control asupra climatului din interiorul masinii.
La sfarsitul anilor ’60, Cadillac oferea un sistem prin fibra optica de avertizare a soferului asupra farurilor defecte.
Incepand cu anul 1974, Cadillac oferea sistemul de airbag-uri duble.

In ciuda vanzarilor record din 1973, spre sfarsitul anilor ’70 si ‘80, Cadillac a avut din nou de suferit datorita politicii guvernului pentru o cat mai mare economisire a combustibilului, pentru grija manifestata pentru siguranta pasagerilor in timpul conducerii automobilului, si pentru emisiile de noxe.

Cu toate acestea, Cadillac lansa in 1967 modelul Eldorado cu tractiune pe rotile din fata, ca un model coupe de lux, simplu, elegant, departe de modelul continand acele tailfin-uri si excese de crom din anii ’50.

Anii ’70 sunt memorabili pentru dimensiunile exagerate in lungime cat si ale motorului, inainte sa se instaleze era reducerii masive ale dimensiunilor autovehiculelor.

Noua generatie de motoare a debutat cu modelele anilor ’68, unde s-a inlocuit motorul avand capacitata cilindrica de 7700 cm³ (7.7 L) cu un model avand o capacitate mai mare, de 10.000 cm³ (9.8 L). Pentru modelul Eldorado din 1970, capacitatea motorului a fost marita la 8200 cm³ (8.2 L), iar incepand cu anul 1975 s-au standardizat la toate modelele Cadillac. Cu toate ca puterea motorului crescuse considerabil, odata cu acest lucru a crescut din pacate si emisia de noxe.

Modelului Seville a fost introdus pe piata in aprilie 1975, ca un modelul al anului 1976, devenind si primul model electronic al sistemului prin injectie, impunand aceasta tehnologie ca un standard. Motorul era versiunea prin injectie al modelului Oldsmobile 350. Anul 1977 a adus schimbari majore, iar modelul avea sa isi miscoreze capacitatea pana la 7000 cm³ (7 L) V8. Acest motor promitea o performanta buna si o economie a combustibilului la modelele RWD, insa capacitatea lui era mult prea mica pentru marimea considerabila a intregului model Eldorado.
Pentru anii ’80-’81, Cadillac a redus considerabil atat dimeniunile fizice, greutatea, dar si capacitatea motorului, ajungand pana la 6000 cm³ (6 L).

La fel cum s-a procedat si cu alte marci de automobile, si Cadillac a fost nevoit sa reduca dimeniunile drastic intre anii 1976-1979, datorita crizei petrolului. Astfel s-au ajustat modelele De Ville si Fleetwood in 1977 si din nou in 1985 (vizibil redus in 1986), schimband pana si configuratia bordului. Noul model micsorat Eldorado a debutat in 1979, odata cu noul Seville Sedan in 1980. Ambele automobile au fost reduse puternic la o clasa compacta, iar preturile au scazut de asemenea.

A existat sindromul “look-alike” (a arata ca) si “drive-alike” (a se conduce ca), care a afectat negativ aproape toate diviziile General Motors sub administrarea lui Roger Bonham Smith, precum si Cadillac-ul, in timpurile in care strategia in industria auto americana era reducerea dimensiunilor. Modelul DeVille, un model de succes, a fost redesenat complet in 1985, astfel ca linia automobilului nu mai semana deloc cu cele dintr-o gama asemanatoare: Buick Electra si Oldsmobile 98. Motorul de tip V8, este un motor in V de 8 cilindrii montati 4 pe o parte si 4 pe cealalta la un unghi corect, pe carcasa arborelui cotit.

In timpul crizei petrolului (respeciv a cantitatii insuficiente pe piata a benzinei) in timpul anilor ’70, s-a pus accentul pe dorinta unei eficientizari tot mai bune a combustibilului. In consecinta, Cadillac a ales un motor pe motorina, modelul Oldsmobile Rocket 350 V8 (primul V8 produs in masa, din 1949 pana in 1964), in locul construirii unui motor mic diesel dupa schite, pentru a satisface cat mai repede dorintele cumparatorului si in acelasi timp de a pastra costurile productiei cat mai scazute. La scurt timp, acest motor si-a castigat o reputatie proasta, in urma unui val de esecuri catastrofice privind designul inadecvat, metalul folosit ce nu atingea standardele impuse de tehnologie, precum si defectiuni privind functionarea efectiva a motorului. General Motors au primit imediat reclamatii privind calitatea automobilelor, urmate de alte doua deficiente ale curelelor de transmisie si ale motorului, incepand cu mijlocul anilor ’70, pana la mijlocul anilor ’80. In plus, sistemul avea probleme la separarea apei, si atat distribuitorii auto cat si cumparatorii nu au primit informatiile necesare privind ingrijirea corecta a motorului. Aceasta problema a condus la o coroziune in interiorul pompei de injectie, avand cosecinte asupra mecanismului de injectie si cedarii garniturilor; problemele s-au declansat in lant, ducand pana la cedarea totala a motorului fara sanse de salvare.