Din timp in timp de-alungul drumului, intersectam orase in care oamenii se bucurau de privelistea oferita de acest eveniment. Cotidianul era perturbat de cate un automobil mai lent in trafic, lucru care de altfel nu era "sanctionat" in felul brutal in care se intampla pe strazile patriei noastre, sau dimpotriva de sunetul raspicat al cate unui exotic motor V8 sau de ce nu, V12. Stectatorii adunati ad-hoc nu se sfiau sa ne salute, ba chiar sa aplaude trecerea masinilor. Nu odata am fost interpelati si felicitati personal pentru "masina sfantului", cei mai in vasta fiind familiarizati cu Volvo-ul nostru din serialul in care juca Roger Moore.

Pentru mine, cea mai inedita si in acelasi timp si cea mai dificila proba a fost etapa de noapte. Inedita pentru ca la noi in Romania nimeni nu a incercat asa ceva cu vehicule clasice, iar dificila din punct de vedere la navigatorului, deoarece reperele noaptea sunt mult mai dificil de identificat, iar probele in mare parte s-au desfasurat pe strazile din cartierele orasului Veszprém, unde daca nu virai la dreapta exact pe strada indicata in roadbook, riscai sa ajungi in cu totul alte locuri decat cel propus, iar daca stradutele sunt la distanta de 10 metri una de alta, va dati si voi seama cat de exact trebuia sa fi in navigatie. Pe langa toate acestea nu au lipsit nici probele 1/100, asa ca meniul era complet si la probele de noapte. Dar una peste alta, totul a fost extrem de interesant si motivant din punct de vedere competitional.

A doua zi de raliu a inceput in aceeasi verva, nici macar modificarea de ruta din prima etapa a zilei, datorita unui accident rutier petrecut in cursul noptii, nu a schimbat cu nimic atmosfera. Toti concurentii au fost anuntati prin SMS de modificare si s-au specificat exact modificarile din roadbook, asa ca si unor novici ca noi ne-a fost simplu sa ne ghidam dupa noul traseu. in plus la start am primit si o harta suplimentara, drept ajutor. Tin sa felicit si pe aceasta cale echipa organizatoare, care a reusit in timp record sa se reorienteze si sa evite orice obstacol care ar fi putut pericliteze un eveniment deosebit.

Cireasa de pe tort in a doua zi a fost insa "plimbarea" pe circuitul de teste Rabaring. Aici am experimentat pentru prima data cum este sa te dai pe o parabolica! E drept ca nu era Brooklads, e drept ca nu eram Wolf Barnato si nu ma aflam intr-un Bentley, dar senzatiile sunt extraordinare! Oricine ar trebui sa incerce o data in viata... ar putea fi si recomandarea medicului.

La Gyor am fost intampinati la Fabrica de Automobile Audi, unde cu ocazia acestui eveniment s-a organizat un fel de "ziua portilor deschise", cu circuit de moto in parcare, cu gratar si bere, bungee jumping si alte nebunii de genul. Au participat si clubul local de vehicule istorice, expunandusi propriile vehicule, s-a alaturat si fabrica cu un Auto Union si un Audi Coupe S, plus cateva exotisme, gen KTM, Lamborghini Murcielago si altele. Nu va mai spun ca toti participantii am fost invitati sa servim pranzul la restaurantul de protocol al fabricii Audi. Bineinteles, Audi fiind unul din sponsorii principali ai evenimentului, nu a precupetit nici un efort si au adus de la muzeul propriu din Ingolstadt cateva exemplare de vehicule istorice din constelatia Audi; Horch, Wanderer, DKW, Auto Union si Audi, vehicule care au participat activ la tot raliul.

Poate ca si fabricantii nostrii autohtoni ar trebui sa se implice mai activ in sprijinirea vehiculelor istorice si aici ma refer cu precadere la Automobile Dacia, o companie cu un istoric si traditie competitionala mult mai vasta decat a lui Audi in Ungaria. Poate ar fi un plus de imagine, de P.R. cum se zice mai nou, si pentru Dacia Renault, nu de alta, dar la anul este si mare aniversare la Dacia: 40 de ani! Audi nu are nici un sfert pe atat in Ungaria. Domnilor, faceti ceva si pentru clasice! Sar putea sa va afecteze si cifra de afaceri in bine! Dar sa incheiam intr-o nota optimista, amintind ca de la anul mai apare un nou competitor cu potential pe piata din Romania si lucrurile ar putea sa se schimbe in bine pentru noi, colectionarii de clasice. Ford, bine ati revenit in Romania! Sa fie intr-un ceas bun! Revenind la oile noastre, dupa toata tevatura de le uzina Audi, convoiul de vehicule istrice s-a reintors in centrul vechi din Veszprém, bineinteles pe alte drumuri la fel de pitoresti si la fel de bine asfaltate. La final de drum, o primire a publicului pe masura: lume multa, presa, portal de sosire, sampanie, interviuri, ce mai te simteai bine chiar daca nu castigai marele premiu. Si in final asta e tot, asta e esenta: sa te simti bine alaturi de alti pasionati de felul tau. Sa ai parte de un weekend alaturi de prieteni, sau sa ai ocazia sa iti faci noi prieteni, ca in cazul nostru, sa concurezi, sa te incancenezi chiar, dar la capatul zilei sa te destinzi la o sueta in aceeasi companie placuta si deschisa.

Degeaba alergi dupa cantitate daca nu oferi si calitate, degeaba faci calitate daca o faci in mod exclusivist, degeaba calci in picioare pe cei mici, degeaba ignori parerea celor mari. Toate aceste cantitati, calitati si orgolii trebuie puse deoparte si sa ne concentram pe evenimentul in sine si pe participant. Cred ca evenimentele de acest gen din Romania mai au foarte mult de crescut si de invatat. Suntem la mile distanta de lumea civilizata, dar vrem sa reinventam roata in felul nostru original. E drept ca nici conditiile locale nu ne ajuta; nu exista drumuri ca la vecinii nostrii, nu avem nici masini participante cum au ei, dar nici noi, cluburile sau organizatorii nu ne ridicam la standardele necesare unei societati civice cu o cultura auto sanatoasa. Sa ramanem din nou optimisti si sa speram ca atat cluburile cat si vehiculele si evenimentele se vor inmulti si imbunatati si in curand vom relata despre raliuri similare si de pe la noi.

Dudi Levente ( Old Cars Club Transilvania):